Oamenii de pe group chat-urile de Whatsapp

Updated: Mar 8, 2019


Group chat-urile de pe Whatsapp sunt un fenomen interesant. Ele atacă conversația tradițională one-on-one de pe Whatsapp ca fiind excesiv de exclusivistă, revoltător de discriminatorie și sociologic îngrijorătoare. Astfel, group chat-urile inovează conversațiile virtuale mărindu-le aria de acoperire și, implicit, numărul de participanți. Ele sunt grupuri de minim 3 persoane, constituite de obicei cu un scop anume – de cele mai multe ori un numitor comun tuturor participanților – pe care se discută în grup subiecte de interes comun. Există grupul „Cadou Alex majorat” (pentru cei care vor să îi cumpere lui Alex cadou), „Clasa 12 G” (pentru elevii din clasa menționată), „Hai la o băută” (pentru aceia din grupul de prieteni cu înclinații alcoolice), „Sisters before Misters” (pentru prietenele fete cărora le place să se plângă de tot ce ține de sexul opus) ș.a.m.d. De menționat este că un individ poate aparține mai multor grupuri simultan: X poate fi și membru al „Bros 4 laif” și al „Sala de conferințe de la etajul doi”, precum Y poate aparține și grupului „Cinste la Loft” și grupului „Fitness Challenge Friday”.


La oricare dintre aceste group chat-uri ne-am referi însă, X și Y vor avea personalitățile lor bine definite și se vor comporta exact la fel, indiferent de echipa în care activează.


Altruistul


Altruistul este, prin definiție, extrem de generos. El nu este neapărat darnic cu timpul său, ci mai degrabă cu resursele sale materiale, resurse care de multe ori nu au nicio legătură cu motivul constituirii grupului. De exemplu, într-o adunare formată pentru organizarea unei petreceri surpriză, altruistul îi va anunța pe membrii că el are niște lapte în frigider care expiră în două zile – există voluntari care ar vrea să îl ia? În grupul seminariștilor de la cursul de drept civil, altruistul va informa membrii că are două bilele în plus la teatru – vrea cineva să meargă? Altruistul pune astfel de întrebări dintr-o convingere sinceră că ai săi compatrioți sunt automat și frații săi, și că această relație de fraternitate transcende motivul adunării pe WhatsApp. Din aceeași puritate a sufletului, el este de asemenea un convins susținător al prezumției de nevinovăție – dacă nu primește răspuns la oferte/întrebări/propuneri, el nu o ia în nume de rău, ci presupune cu blândețe că frații săi sunt prea ocupați să răspundă, au suficient lapte în frigider sau nu prea merg la teatru. Acesta este și motivul pentru care altruistul nu poate fi descurajat din comportamentul său de bun samaritean și va persista la infinit cu ofertele, fără ca măcar să simtă nevoia să le lege cumva de motivul constituirii grupului.


Romancierul


Răspunsurile inutile sunt piesa de rezistență, magnus operis-ul, domeniul de expertiză absolută al romancierului. Lui îi place atât de tare să scrie, încât va răspunde oricărui mesaj, oricând și oricum. Romancierul nu se preocupă cu relevanța contribuțiilor sale literare, el fiind convins că este de datoria sa să participe la conversație, indiferent dacă substanța replicilor sale interesează restul grupului sau ajută cumva la a duce discuția mai departe. Cu alte cuvinte, romancierul este un om al formei, nu al fondului. El este cel care, atunci când altruistul va întreba dacă vrea cineva un bilet la teatru, răspunde: „scuze, nu pot”, iar la întrebarea despre lapte, răspunsul său este „eu am o intoleranță la lactoză”. Dacă cineva întrebă pe grup „mi-am pierdut eșarfa în restaurant ieri – a văzut-o cineva?”, romancierul va răspunde „eu nu”. Pe lângă faptul că aceste contribuții îl lasă pe cel care a lansat întrebarea fără informația dorită, ele au viciul suplimentar că descurajează pe oricine altcineva să încerce să răspundă la strigătul de ajutor lansat de nevinovat. După replica romancierului „mie nu îmi place să merg la teatru”, nimeni altcineva nu va mai îndrăzni să cumpere biletele altruistului, pentru că sentința s-a pronunțat deja: există deja o înțelegere tacită că teatrul nu merită. Când intră romancierul în discuție, toată lumea se îndepărtează de la taste.


Lăudărosul


Lăudărosul este o versiune mai avansată a romancierului. Cei doi au un comun o trăsătură esențială – și anume irelevanța contribuțiilor pentru discuția din grup –, dar lăudărosul se remarcă printr-o irelevanță mai complexă, mai nesimțită. Lăudărosul este, de cele mai multe ori, un om relativ decent în viața reală, care nu pare deloc egocentric. În grupurile de Whatsapp însă, aroganța pe care lăudărosul și-o reprimă în realitate își găsește o generoasă piață de deschidere, un teritoriu atât de fertil laudei, încât cenzura dispare complet și orice normă de decență se transformă în crimă de lezmaiestate.


Lăudărosul începător își va enumera pe grup doar propriile realizări: el va informa membrii grupului că tocmai a alergat 10 km în ciuda faptului că s-a operat la genunchi cu doar un an în urmă, că recent a câștigat cel mai mare proces din istoria dreptului muncii (plus un link din presă ca dovadă pentru această realizare) sau că a reușit singur să fixeze sistemul de canalizare din casă.


Lăudărosul avansat are o viziune mai de ansamblu asupra vieții, el enumerându-și la vedere nu doar propriile realizări, ci și pe cele ale rudelor sau ale prietenilor, indiferent dacă amicii virtuali îi cunosc sau nu pe acești indivizi: „fata mea tocmai a luat cea mai mare notă la matematică din întreaga clasă”, „iubitul meu a câștigat finala campionatului la rugby” și „bunicii mei tocmai au împlinit 50 de ani de căsătorie” se numără printre trademark-urile acestui specimen.


Lăudărosul expert are un atu în fața lăudărosului avansat – pe lângă succesele proprii și victoriile familiei și ale prietenilor, el va introduce în discuție și realizările animalului de companie. El este cel care pe grupul de Whatsapp va scrie „câinele meu tocmai a făcut un caca galben, iar veterinarul crede că ăsta e semn că are sânge regal”.


Lăudărosul nu poate fi scos din priză sau dezactivat. Felicitările nu-l aduc în pană de curent narcisist și nici absența răspunsului nu îi creează un scurtcircuit în egocentrism. Lăudărosul funcționează neîncetat, neperturbat.


Plebeul


Plebeul este veșnic impresionabil. El este extrem de optimist și foarte încântat de existența grupului: contribuția oricărui membru este pentru el un motiv de pe bucurie, o dovadă a sentimentului de comuniune profundă ce derivă din adunarea sufletelor pe Whatsapp. Plebeul va aproba orice inițiativă a oricărui membru, el fiind un yes man pentru orice lider care are nevoie de așa ceva. El este singurul care primește cu brațele deschise intervențiile romancierului și primul care îi spune „bravo” (cu multe emoticoane zâmbitoare) lăudărosului. El se consideră într-o continuă competiție cu altruistul, dar nu are inventivitatea și dibăcia acestuia în a se face plăcut de restul membrilor, motiv pentru care este veșnic frustrat – ar vrea și el să știe când să ofere bilete la muzeu, dar din păcate nu găsește niciodată momentul și felul potrivit de a-și face reclamă într-un mod abil. Așadar, încearcă să compenseze pentru aceste lipsuri prin replici simple, flatante și întotdeauna încurajatoare. Refrenul său este „ce idee bună!”, cu variațiunile „mă bag!”, „eu te susțin!” și „poți conta pe mine!”. Plebeul va folosi întotdeauna, ca regulă de bază, semnul exclamării, el fiind convins că niciodată nu poți fi prea entuziasmat!!!!!


Anarhistul


Anarhistul este veșnic deranjat. Indiferent de tipul de grup pe care activează, el va vedea în restul membrilor o audiență propice pentru a-și enumera nemulțumirile, criticile și problemele.


Anarhistul începător se va rezuma doar la acele vicii ce țin de numitorul comun al grupului. În „Aniversare Andrei”, anarhistul va comenta că băutura a fost prea scumpă și va trimite link-uri cu alte localuri în care s-ar fi putut ieși și unde berea era cu un leu mai ieftină. Pe grupul „Etajul 5”, anarhistul va propune o revoltă organizată împotriva administratorului blocului, pe motiv că durează prea mult să ajungă apa caldă la „etajul nostru”. Anarhistul de pe grupul „Clasamentul ATP Herăstrău” va comenta că lui i s-a furat racheta la meciul de tenis de sâmbătă și că nu i se pare deloc normal că la terenuri nu există niciun reprezentant BGS.


Anarhistul avansat nu își va impune astfel de restricții contextuale. El este convinsă că o revoluție nu trebuie adaptată contextului și cu atât mai puțin inhibată de considerații de „bun simț” sau „respect”: el dacă are ceva de spus, va spune. Indiferent de natura grupului, anarhistul avansat se va plânge de politică, protestul său având mai multe etape. Întâi îi va anunța pe membrii grupului de schimbări importante pe scena politică: „băăii voi ați văzut că X candidează la parlamentare?!”, „Y iar s-a făcut de râs în ultima conferință de presă”, „ieri s-a publicat în monitorul oficial decizia Curții Constituționale în legătură cu Z”. Apoi, ca să elimine orice dubiu că o persoană atât de principială ca el poate fi altfel decât corectă, va începe cu reproșurile obiective: „țara asta se duce de râpă”, „nici măcar nu pot să fac haz de necaz”, „dă-i în pizda mamii lor de nenorociți”, „eu v-am zis că era mai bine în vremea comunismului”, „Românițaaa noastră, Românițțaaa....”. În anumite cazuri, va îndemna restul membrilor să i se alăture în nemulțumiri (deși acesta nu este un pas esențial, anarhistul avansat nefiind descurajat de lipsa de participare a altora): „semnați și voi petiția vă rog”, „hai să ne organizăm totuși”, „vă zic io, dacă ne văd că suntem mulți, se sperie”.


Don Juan-ul


Don Juan-ul adunărilor de pe Whatsapp este cel mai inventiv, alert și dibace membru al grupului. El este un animal de pradă. În jungla conversațiilor virtuale, nicio femelă nu poate scăpa din ghearele acestui mamifer de vânătoare. Tastele lui dibace pot ținti cu o remarcă, cu o glumiță, cu o „sugestioară” oricând, indiferent de contextul și circumstanțele discuției.


Don Juan-ul domestic este specia care, neavând experiența de viață, umorul și încrederea necesare să avanseze, se va rezuma la abordarea clasică, de manual – replici standard, clare în intenții și imune la penibil. Dacă pe grupul „Vineri în Fratelli” o domnișoară va întreba „a văzut cineva geanta pe care o aveam cu mine aseară?”, Donul domestic se va oferi cu amabilitate „nu, dar poți veni să o cauți la mine în dormitor”. Când pe grupul „Seminar drept UE Grupa 2” o studentă va remarca „pare destul de greu capitolul despre art 102”, Donul domestic va propune cu generozitate „pot să te ajut eu cu proba orală”. Acest Don flirtează pe față, fără jenă și fără simț al ridicolului.


Don Juan-ul sălbatic îl renegă pe Don Juan-ul clasic, pe motiv că tacticile lui sunt anacronice, abordarea este penibilă și atitudinea lui reflectă o profundă lipsă de ambiție. În comparație cu Don Juan-ul clasic, care vrea doar sex, Don Juan-ul sălbatic vrea un fel de sex mai complex, obținut mai greu, în urma unei ample combinații de testosteron cu ironie, de masculinitate cu șarm, de determinare cu sensibilitate. Genul de sex pe care vrea să îl obțină Don Juan-ul sălbatic e doar pentru avansați, pentru cei care cunosc femeia, Whatsapp-ul și combinația dintre aceste două coordonate ale vieții. Așadar:


Don Juan-ul sălbatic nu este foarte activ în conversație în mod normal – în primul rând, pentru că ea trebuie să învețe să îi ducă dorul; în al doilea rând, pentru că femeilor le plac bărbații (care vor să pară) ocupați. El când intervine în discuție, intervine mereu la momentul oportun. Iar clipa oportună nu se suprapune niciodată pe o replică de-a ei, pentru că ar fi prea simplu – dacă ar ataca acum, când prada apare în vizor, Don Juan-ul sălbatic s-ar coborî la nivelul Don Juan-ului domestic. Nu, așa ceva e sub standardul lui. În loc să atace când prada se oferă, Don Juan-ul sălbatic va intra în discuție atunci când ea se așteaptă mai puțin. Pe grupul „promoția 1999”, când se discută unde se va organiza reuniunea de liceu de anul ăsta, el va comenta „fac eu cinste cu primele 10 rânduri de shot-uri – pentru cine se bagă”. Astfel, prada femelă va ști că: (i) el încă mai bea ca în liceu; (ii) are bani; (iii) știe să se distreze; (iv) e relaxat; (vi) e în control; (vii) e adeptul exclusivismului și nu un prostituat social ca restul din grup; (viii) va mirosi în mod seducător a Jack Daniel’s. O altă strategie a Don-ului sălbatic e să se prezinte foarte neinteresat – arta lui constă în a transmite că vrea sex în timp ce se preface că nu vrea asta. Pe grupul „Excursie la Ischgl”, când toată lumea stabilește să iasă într-un „bar drăguț din oraș după schi”, Don va spune, politicos dar subtil, „eu mă retrag un pic la un șemineu, m-aș uita la un film”. Astfel, Don-ul creează o stare de confuzie printre femeile din grup (Chiar se uită la film sau nu? S-a supărat pe noi și d-asta nu vine? Dacă mă duc la el par disperată? Sau mai rău – cinefilă?) și va construi o imagine idilică cu el singur lângă foc, spunând astfel în mod indirect „vreau să stau singur la căldura focului, dar nu m-ar deranja nici căldura ta”. Mult mai subtil decât „hey baby”-ul Don Juan-ului domestic, fără îndoială.


Președintele


Președintele este, de fapt și de drept, liderul grupului. În comparație cu alte forme de guvernământ non-virtuale, președintele de pe grupurile de Whatsapp chiar conduce grupul, planificând, organizând și promovând diversele activități ale acestuia.


Dacă grupul ar urma să se întrunească într-un anumit loc – ca să bea o bere, să cumpere un cadou, să consume un smoothie sau să cumpere detergent de rufe la comun –, președintele este cel care va organiza ieșirea.


Dacă chiar se pricepe la îndeplinirea acestei funcții prestigioase, președintele-monarh va da share cu locația punctului de întâlnire (cu coordonate geografice exacte), le va aminti din timp participanților de iminenta întrevedere și va desfășura o amplă campanie de resuscitare a entuziasmului cu o oră înainte de eveniment, doar în caz că cineva nu este suficient de încântat să vină sâmbătă la AFI ca să cumpere un cadou pentru dirigintă.


O altă variațiune a stereotipului mai sus menționat este președintele-părinte, care pe lângă funcții organizatorice esențiale, își asumă și îndatoriri pseudo-parentale la fel de importante. El va fi cel care amintește grupului că vineri se anunță ninsoare și ar fi bine să vină cu o jachetă groasă la restaurant, că la patinoar se fură din buzunare și trebuie avut grijă și că DN1 e închis de Paște – o rută alternativă ar fi cea mai bună opțiune. Președintele-părinte este de asemenea individul care scrie pe grupul de Whatsapp „aveți grijă că mâine se schimbă ora – să nu uitați să vă dați ceasurile înainte! :) ”, fiind un convins adept al maiestosului non-sens „că așa se face”.


Conștiinciosul


Conștiinciosul este cel mai serios individ din clasa virtuală. El se definește printr-o convingere fermă că motivul constituirii grupului este singurul prilej acceptabil de discuție – orice subiect dezbătut laolaltă care nu are legătură cu motivul adunării i se pare conștiinciosului o pierdere de vreme și, dacă e s-o spunem pe față, o formă de nesimțire care trebuie taxată. Dacă pe grupul „Dosar B Gazprom”, cineva scrie „ați văzut meciul din Champions League?”, conștiinciosul va interveni cu o agresivitate pasivă, sancționând această deviere de la ADN-ul grupării: „nu, că unii dintre noi mai și lucrează la concluziile scrise”. De asemenea, el va avea propriile sale inițiative, pe care el le consideră esențiale dar pe care toți restul le detestă. Pe grupul „Concediu Mikonos”, se va oferi să creeze el un document în Excel în care să treacă sarcinile de organizare ale fiecăruia: Radu – achiziționare manual de limbă greacă, Bianca – compus de rețetă de tzatziki, Andrei – playlist pentru drumul de la piscină până la sala de sport, Vlad – organizarea internă/compartimentarea bagajelor de cală. Toți cei vizați de propunerile inovative ale conștiinciosului (în frunte cu Vlad) sunt deranjați de ele, pentru că niciunul dintre ei nu vrea să facă dintr-un for de discuții despre concediu o adunare birocratică, idee care conștiinciosului i se pare complet normală. Conștiinciosul este într-o continuă competiție cu președintele în lupta pentru putere, dar se consolează cu ideea că grupurile de pe Whatsapp sunt republici parlamentare, în care de fapt el, subalternul pe hârtie, este cel care conduce de facto teritoriul virtual.


Stresatul Senior


Stresatul Senior este, prin definiție, veșnic agitat. Atributul “senior” nu se referă la vârsta înaintată a inculpatului (într-adevăr, cei mai experți stresați sunt cei tineri), ci la nivelul extrem de avansat de stres care dăinuie în cerebelul său. Stresatul Senior face din anxietate o artă. În primul rând, el se teme de orice: lumea sa este o colecție de droburi de sare, care îi pot cădea în cap în orice secundă. El va informa grupul că mâine se anunță ploaie și că nu e deloc recomandabil să mergem cu mașina când drumurile sunt atât de alunecoase, îi va avertiza pe ceilalți că a auzit el că somonul crud conține prea mult mercur, care este, „conform unor studii”, cancerigen și va împărtăși cugetările sale profunde care l-au adus la concluzia că încălzirea globală chiar este o problemă serioasă. În al doilea rând, Stresatul Senior va transforma orice bucurie enunțată de un membrul al grupului într-un motiv de scepticism, el specializându-se în acest exercițiu „matur” de a le ciunta oamenilor optimismul naiv. Dacă un biet microbist va anunța pe grupul „Hagi Președinte” că se poate urmări finala Champions League la barul de peste drum, Stresantul Senior va atenționa grupul că în acel local standardele de igienă nu sunt deloc în regulă. Când o gagică va trimite o poză cu salata ei de fructe pe grupul „Food 4 Dayz”, Stresatul Senior va răspunde cu „ai grijă cu citricele la micul dejun, fermentează”. Naivului care anunță pe grupul „Clasa a cincea B – părinți” că a găsit profesor pentru meditații la matematică, stresatul îi va răspunde prompt că nu e deloc în regulă să stimuleze evaziunea fiscală dând bani neimpozitați unor „șarlatani”.


***


În ciuda junglei descrise mai sus, recomand apartenența la un grup de Whatsapp măcar o dată în viață. Dacă nu pentru bilete la teatru, flirturi, campanii prezidențiale, propuneri de revoluții anarhiste și discuții despre vreme, măcar pentru paradoxala frumusețe a ridicolului.


395 views

Recent Posts

See All

La Grande Bellezza

Duminică la prânz. Un restaurant select din zona Nordului. Masa de la geam. El, Ea și Copilul. Ea arată impecabil. Dacă nu s-ar mișca mâncând grațios din salată, ai zice că este un manechin din vitrin

Oamenii din club

E sâmbătă seara. Obosit de capriciile săptămânii muncitoare, plictisit de stat acasă cu gagică-ta pe canapea sau pur si simplu energizat de un RedBull băut la momentul potrivit, te decizi să mergi în

Povestea lui Harap-Radu-Auriu

„Care e cel mai scump vin din meniu?”, îl întreabă Radu pe chelnerul de la Casa di David. Radu este un client fidel al acestui restaurant. Deși are doar șaisprezece ani – o vârstă ideală pentru a expe

©2019 by IIT. Proudly created with Wix.com