F

Calendarul îmi spune că azi e opt martie. Săracul – el nu știe că ziua de astăzi nu se mai numește „opt martie”, ci „ziua femeii”. Între șapte și nouă nu e opt, ci femeia.


Înainte de a descrie ce presupune „ziua femeii”, trebuie făcută o precizare generală cu privire la natura acestei zile. În comparație cu „Valentine’s Day”, o prezență în teritoriul lunii februarie care este în mod incontestabil benefică pentru sufletele noastre și pentru alte organe cu care iubim, „ziua femeii” reprezintă o minoră (și deci tolerabilă) contradicție. Pe de-o parte, este în mod obiectiv bine că serbăm femeia, adică sexul superior. E clar că ea își merită orice formă de venerare, oricând, oricum, oricât. Pe de altă parte însă, a nominaliza o zi din an ca fiind „a femeii” prezintă riscul de a sugera în mod indirect, în mintea celor care nu știu ce e dreptatea socială, că numai această zi e a femeii și că restul nu sunt ale ei – sau, a mai rău, că restul sunt, prin excludere, ale bărbatului. Este neclar dacă feminismul își asumă această contradicție, dar cert este că, dacă și-o asumă, este pregătit să o ignore. Până la urmă, este o simplă problemă de formă, un pedantism, un mic detaliu nesemnificativ – iar feminismul nu se pierde în astfel de interpretări speculative și irelevante. Ce contează e că femeia e celebrată cum se cuvine.


Și cum se cuvine, așadar, să celebrăm femeia? Conform supermarket-urilor, cu oferta „la fiecare ciocolată cumpărată, primești o floare roz” (dacă ești femeie, evident). Din perspectiva magazinelor de bijuterii, cu reduceri la inele (dacă le cumperi pentru o femeie, normal). În ceea ce privește firmele de lenjerie, cu pijamale de mătase la jumătate de preț (cele din bumbac rămân la preț întreg, pentru că bumbacul e un material masculin). În cercul restaurantelor, cu oferte de desert gratis la fiecare masă la care se află mai multe femei decât bărbați (cu mențiunea că nu e clar dacă transsexualii se pun ca femei). În domeniul cinematografelor, sălilor de concert și muzeelor, cu regula „femeia pe gratis, bărbatul plătește” (deși trebuie subliniat că dacă i-am cere, femeia ar putea plăti și ea, pentru că este suficient de independentă ca să se susțină singură financiar). Și, în sfârșit, în lumea interacțiunilor umane, cu vesela și sincera urare „Happy International Women’s Day!” (cu precizarea că are caracter obligatoriu, nu opțional, și cu suplimentara mențiune că este mai necesară ca „bună ziua” sau „mulțumesc”).


Dacă aș fi o femeie serioasă, aș cere flori, bomboane și bijuterii și aș pretinde să mi se ureze să fiu fericită de ziua mea. Dacă aș fi o femeie adevărată, aș sărbători această zi specială cu fetele și femeile din viața mea, pentru că noi suntem sexul superior. Dacă aș fi o femeie care se respectă, astăzi m-aș simți mândră și superioară bărbatului. Dacă aș fi o femeie stimabilă, aș spune că azi nu e opt martie, ci ziua mea.


Dar sunt om, așa că azi e doar opt martie.

184 views

Recent Posts

See All

A fost sau n-a fost?

Analiza acțiunii militare SUA împotriva lui Qassem Soleimani din perspectiva dreptului internațional Pe 3 ianuarie 2020, Statele Unite a lansat un atac aerian împotriva a două vehicule care părăseau a

Votez, deci rezist

Câteva chestiuni: 1. Postările cu abțibildul de pe buletin sunt, să-mi fie cu iertare, exasperante. Toate buletinele și toate abțibildurile arată la fel – singurul lucru care diferă e degetul persoane

©2019 by IIT. Proudly created with Wix.com